The Self-Care Box

Sunt psihoterapeut sistemic de cuplu și familie de aproximativ 14 ani și dintotdeauna mi-am dorit să pot fi de ajutor celor din jurul meu, cu tot ce am putut eu, în diverse etape din viață. Iubesc ceea ce fac și am o mare admirație față de natura umană — și asta te poate împinge, dacă nu ești atent și disciplinat în a avea grijă și de propria-ți persoană, către supra-solicitare fizică și mentală și apoi spre burn-out.

Nu aș vrea să se înțeleagă că a-ți dori să ajuți este greșit, nici vorbă. Aș vrea doar să accentuez că pe lângă a-i ajuta pe ceilalți trebuie să ne ajutăm și pe noi înșine.

Și uite așa ajungem la o altă bucățică din poveste: datorită unei malformații congenitale a arterelor și vaselor de sânge de pe creier, am făcut un AVC. Sau altfel spus, aveam această malformație și, printr-o lipsă serioasă de grijă de sine, a ajuns să își facă simțită prezența. În luna martie am trecut printr-o intervenție chirurgicală pe creier, iar de atunci sunt în recuperare.

Nu relatez această poveste ca să întristez, ci doar ca să arăt că lipsa de grijă de sine, pe multiple planuri, poate duce la astfel de situații de care poate că ar fi bine să ne lipsim.

Acest mic proiect de suflet — „The Self-Care Box: reconnect with yourself” — a luat naștere exact așa cum vine pe lume un copil: cu entuziasm, curiozitate, teamă, durere și bucurie.

Toate micile „lucrușoare” din aceste cutii sunt acele lucruri care pe mine m-au ținut pe linia de plutire atât pe parcursul șederii în spital, cât și al perioadei care a urmat. Sunt mici obiecte care ne pot bucura sufletul, mintea și corpul.

Desigur, grija de sine nu este doar despre aceste mici bucurii, ci mai ales despre auto-descoperire, o înțelegere mai profundă a mea ca ființă și a celor din jurul meu, o conectare în profunzime, într-o manieră constantă și consecventă, la mine însămi întâi și apoi la ceilalți.

Pentru mine aceste descoperiri au avut loc în cărțile de suflet citite, în psihoterapia mea personală, în interacțiunile de toate tipurile cu oamenii din jurul meu.

Pentru momentele cu mine, în care am nevoie să mă „recompun”, aproape întotdeauna apelez la o carte: fie că o citesc, fie că e o carte de colorat și colorez, fie că revin la idei, mi le notez și îmi acord spațiu interior să conștientizez ceea ce simt față de cele citite.

Aș putea spune, fără să exagerez, că cititul mi-a salvat sănătatea mentală.

Te invit așadar să îți acorzi spațiu și timp pentru o redescoperire a ta, prin căile care îți sunt ție cele mai potrivite.

Cu drag, Andreea