Dulce-amar

Dulce-amar înseamnă o înclinație spre stări de dor, de amărăciune și de tristețe, o conștiință acută a trecerii timpului și o bizară bucurie sfredelitoare stârnită de frumusețea lumii. Cartea arată că lumina și întunericul, nașterea și moartea — dulcele și amarul — fac întotdeauna pereche.

Dacă te-ai întrebat vreodată de ce îți place muzica tristă, dacă îți găsești tihna sau inspirația într-o zi ploioasă ori dacă reacționezi intens la muzică, artă, natură și frumusețe, atunci probabil te regăsești în starea sufletească de dulce-amar.

Susan Cain arată cum această stare este forța tăcută care ne ajută să trecem dincolo de suferința noastră personală și colectivă, provocată de o moarte sau de o despărțire, de o dependență ori de boală. Dacă nu ne recunoaștem propria suferință, spune ea, putem sfârși prin a o revărsa asupra altora, prin abuz, dominare sau neglijare.